Ganduri scrise

Iar ploua linistit si gandurile mele zboara departe, departe, departe...E soare in sufletul meu insa o pata cenusie imi inneaca privirea intr-o multitudine interminabila de cuvinte. Totul se petrece asemeni unui dans, plutim pe marea rosie, rosie in lumina astrului ce ne reflecta iubirea. Valul verzuliu ne umezeste picoarele…fac un pas, te privesc; In privirea ta ma pot pierde mai ceva ca in univers…

Acordul marii vibreaza dincolo de sufletele noastre, dincolo de noaptea albastra si de tot ceea ce inseamna ei.

Nisipul se misca si el in ritmul fericirii si al suferintelor omenesti iar o adiere rece ne infioara facandu-ne sa ne imratisam. Pot simit linistea din sufletul tau si teama ce te inunda.

Dansul lent devine tot mai ritmat, plaja e acum a noastra, ecoul ne e martor iar marea e unicul si mirificul nostru spectator. Cerul e doar decorul din care facem parte, asa zisul monument al existentei noastre.

In departare se aude strigatul unui pescarus. Bataia aripilor lui risipeste ceata si frica din sufletul meu ce dispare asemeni unei himere in intuneric...